Un pui de arici cu ochii mici...

A fost odată o grădină frumoasă, în spatele unei case cu ferestre mari şi albastre. În casă locuiau o fetiţă, un pisic, o mămică şi un tătic. Când ziua era lungă şi soarele nu ardea prea tare, fetiţa despre care povestesc, pe numele ei Firicel, străbătea grădina în lung şi-n lat, şi de fiecare dată mai descoperea ceva. Grădina nu era nici prea mare, nici prea mică, era potrivită, cât să încapă în ea o salcie bătrână cu crengile lungi până la pământ, un leagăn, o fântâniţă arteziană în apele căreia se scălda şi-o broscuţă ţestoasă şi două lebede cu gâturi lungi şi aripi albe şi strălucitoare. Lebedele veniseră în vizită, într-o toamnă. Obosiseră de atâta zburat spre zări mai calde şi văzând de sus un ochi de apă crezuseră că au găsit un lac. Dar lacul din grădina domnişoarei Firicel nu era chiar atât de mare pe cât crezuseră ele. Frigul îngheţat le împiedicase să îşi mai ajungă surioarele din urmă, aşa că Tăticul domnişoarei Firicel le construise o căsuţă şi le poftise să rămână acolo, spre bucuria fetiţei. Acum lebedele erau în grija ei şi nu trecea o zi fără să le viziteze.
- Bună dimineaţa, lebăduţelor, spunea domnişoara Firicel, înainte să arunce bucăţelele de pâine în apă.
Lebedele cele frumoase veneau repede până la piatra pe care stătea Firicel şi-şi întindeau gâtul să-i ciugulească delicat vârful pantofiorului, în semn de mare prietenie. Apoi domnişoara Firicel pleca mai departe, spre broscuţa ţestoasă şi spre celelalte minuni din grădina ei, urmărită îndeaproape de domnul Narcis, motanul cel mare şi alb, care-şi făcea şi el plimbarea de dimineaţă, atent să nu-şi murdărească prea tare mustăţile şi blăniţa imaculată.
Dincolo de tufele de liliac, după bolta de trandafiri sub care în unele zile Mama şi Tata stăteau în fotolii de paie să-şi bea cafeaua, domnişoara Firicel găsea în fiecare zi câte ceva nou. Într-o zi a găsit o pânză de păianjen atât de mare şi de strălucitoare, încât a fost convinsă că pe acea pânză s-ar fi putut legăna până şi zece elefanţi, nu unul singur, fără să deranjeze broderia de boabe de rouă ce sclipeau în lumina dimineţii. Aşa că s-a aşezat cu motanul lângă ea şi a început să cânte acel cântec pe care mama i-l cânta mereu:
- UN elefant
se legăna
pe o pânză de păianjen
şi pentru că
nu se rupea
a mai chemat un elefant
DOI
Doi elefanţi
Se legănau...
... A tot cântat dar elefanţii n-au apărut nici până în ziua de astăzi. Poate şi pentru că păianjenul care ţesuse acea pânză mare se întorsese foarte repede şi cine ştie, probabil că elefanţilor, dacă le e frică de şoricei, le-o fi frică şi de păianjeni.
- Ţie ţi-e frică de păianjen, domnule Narcis? îl întrebă domnişoara Firicel pe motanul cel pufos.
- Mrrrraaaau! Mie nu mi-e frică de nimeni! zise motanul pe limba perşilor, pentru că, ştiţi, acesta nu era un motan oarecare, era un motan persan.
Desigur, Firicel nu vorbea limba perşilor şi nici pe cea a pisicilor de Persia însă pe domnul Narcis nu-l prea interesa asta. El ştia bine că este frumos şi asta era principala lui ocupaţie: să-şi întreţină frumuseţea. Cu domnişoara Firicel se înţelegea din priviri. De restul lumii nu prea îi păsa dar dacă ţinea neapărat, le putea vorbi şi lebedelor pe limba lor, şi cu broscuţa ţestoasă ştia să schimbe câteva cuvinte, ba chiar şi cu îngeraşul de piatră ce păzea fântâniţa se înţelegea, la o adică...
În dimineaţa asta, domnişoara Firicel găsise un loc numai bun pentru a-şi întinde păturica: sub salcie, lângă o tufă de iasomie, când îl văzu pe motan cercetând curios o frunză căreia păreau să-i fi crescut picioruţe. Domnişoara Firicel ridică frunza şi sub ea găsi un pui de arici cu ochii mici, mici cât două boabe de piper.
- Ia te uită! Ce-o mai fi şi asta? Ai zice că e un şoricel dar n-am mai văzut până acum şoricei aşa ţepoşi! Ai grijă, Narcis, să nu te înţepe la nas! îi strigă ea motanului care încerca să se lămurească în felul pisicilor: mirosindu-l pe puiul de arici.
Firicel luă ariciul în palmă cu mare grijă şi fugi spre bucătărie, unde mama tocmai îşi pregătea cafeaua cu lapte.
- Mami, mami, am găsit un şoricel ţepos! ia uite! Ai mai văzut aşa ceva până acum?
- Nu e şoricel, draga mea, acesta este un pui de arici. Uite ce drăguţ e! Şi ce ochişori mici are! Să ai grijă, să nu te înţepi în acele de pe spatele lui.
- Dar de ce au aricii ace pe spate?
- Ca să se apere de oricine ar vrea să îi atingă sau să îi lovească.
- Păi cine să-i lovească?
- Poate vreun căţel neatent care aleargă repede repede prin iarbă sau domnul Narcis, dacă-i prinde la castronelul lui cu lapte...
- Aricilor le place laptele?
- Da, hai să vezi.
Mama Domnişoarei Firicel turnă puţin lapte într-o ceşcuţă şi i-o întinse ariciului.
Simţind mirosul de lapte, domnul Narcis îşi ceru şi el porţia. Mama îi puse şi lui în farfurioară şi apoi, cu Firicel în braţe, se uitară la motanul uriaş şi la ariciul cel mic, care amândoi lipăiau laptele cel dulce.
- Unde era? Probabil s-a rătăcit de mama lui...
- Era sub o frunză. Crezi că e şi mămica lui pe-aproape?
- Aşa ar trebui. Hai să o căutăm împreună. Uite ce tare îi bate inimioara, cred că e speriat! Simţi? Trebuie să-l ducem la mama lui înainte să i se întâmple ceva rău. Haide, domnule Narcis, poate tu o găseşti mai repede decât noi pe mama puiului de arici! Şi dacă o găseşti, o să te răsplătim cu încă o farfurioară cu lapte.

Porniră la drum prin grădină. Narcis, motanul alerga repede, repede în stânga şi în dreapta, spunându-le tuturor că un pui de arici s-a rătăcit de mămica lui şi trebuie neapărat să o găsească. În scurt timp, lebedele începură să zboare pe deasupra grădinii, încercând să vadă de sus dacă nu e vreo mămică supărată că şi-a pierdut puiul. Ba chiar şi broscuţa ţestoasă o pornise prin grădină, dând deoparte cu lăbuţele frunzele sub care s-ar fi putut ascunde mama-arici. Doar îngeraşul de piatră nu se putea mişca de la fântână. Au căutat-o peste tot: printre trandafiri, pe sub salcie, pe după fântână... Dar până la urmă tot motanul a fost cel ce a auzit-o pe mama-arici oftând sub o frunză de brusture.
- Unde o fi copilaşul meu, suspina ea cu o voce subţirică. De ce nu m-o fi ascultat! Doar i-am spus să nu plece de lângă mine! Vai, ce-am să mă fac, unde să-l mai caut. Ce se aude? Ce-o fi zgomotul ăsta? Vai de mine! Vai de mine! Motanul! Vine motanul. Repede, să mă fac ghem şi să mă rostogolesc, să nu mă zgârie!
Mama arici se făcu ghem şi se rostogoli şi mai adânc sub frunza de brusture.
- Hm... Hm... pufni motanul de câteva ori, dregându-şi glasul. Scuzaţi-mă, doamnă Arici...
- Vai, nu, n-am fost eu! Nu eu am băut laptele din castronel, spuse doamna Arici, scoţând doar năsucul dintre ţepi.
- Ştiu, doamnă, laptele acela l-am băut chiar eu. Dar nu despre asta am venit să vorbim. Domnişoara Firicel l-a găsit pe băieţelul dumneavoastră sub o frunză, cam departe de casă dacă mă întrebaţi pe mine...

Mama domnişoarei Firicel îl ajunse pe Narcis din urmă.
- Iat-o pe mama lui. Hai aricelule, du-te la mămica ta şi să nu mai pleci de lângă ea, zise, punându-l în iarbă, cu grijă.
- Puiul mamei! Unde ai fost?
- Mămico, iartă-mă, mirosea tare bine lăpticul din farfurioara motanului... dar n-am ajuns până sub streaşină, pentru că m-a prins fetiţa.
- De data asta ai avut noroc! Să nu mai pleci de lângă mine, niciodată! Dacă te rătăceai? Dacă fetiţa nu te aducea înapoi? Ce ne făceam?
- Da, mămico, n-am să mai plec niciodată de lângă tine. Îmi pare rău!
- Vă mulţumesc, domnule Motan, că mi-aţi adus fiul acasă.
- Cu plăcere, doamnă Arici. Cât despre lapte, sunteţi oricând bineveniţi, probabil domnişoara Firicel va pune de-acum două farfurioare pline în fiecare dimineaţă, chiar sub streaşină.

Într-adevăr, din ziua aceea, Domnişoara Firicel a rugat-o pe mama să pună lapte şi pentru arici, sub streaşină, chiar lângă scară. Ariciul şi mămica lui veneau la început pe furiş, apoi din ce în ce mai fără teamă, să bea lăptic şi să mai schimbe o vorbă cu motanul-persanul. Grădina Domnişoarei Firicel avea acum încă doi locatari. Iar puiul de arici, cu ochii mici, mici cât boaba de piper a învăţat că niciodată nu trebuie să mai plece de lângă mămica lui, oricât de frumos ar mirosi toate farfurioarele cu lapte din lume.

Long-Eared Hedgehog, England, UK